Reggae

Reggae reprezinta un fenomen muzical complex afro-jamaican al secolului XX care a influentat profund si la nivel global cultura muzicii in voga. Muzica reggae dateaza din anii 1970 si este un gen de productie culturala afro-americana din perioada moderna. Nascut din confluenta muzicala dintre ska si rocksteady. Ambele genuri originare apartin inceputurilor Jamaicai postcoloniale. Fiind o practica culturala in societatea postcoloniala jamaicana, reggae era conectata cu reprezentatii ce aveau ca subiecte sclavia, colonialismul, istoria si Africa. Ca si consecinta, in multe cazuri, reggae a devenit o practica anti-hegemonica ce critica fostele proiecte nationaliste creole pentru independenta politica din Jamaica.

reggae history

Ska a reprezentat o sinteza muzicala a anilor 1960 care a transformat o forma muzicala jamaicana cunoscuta sub numele de mento. Mento a aparut la intalnirea colonialismului european cu sclavia rasiala de pe plantatii si populatia africana de sclavi. Acest gen a adaptat si transformat structurile armonice, instrumentatia si melodiile din stilurile europene pana au devenit indigene. A adaugat instrumente suplimentare, in special razuitoare rhumba si tobe. Muzicienii sai impleteau structurile melodice din razuitorul rhumba in asa fel incat produceau un ritm unic pe care jamaicanii din zonele rurale adorau sa danseze.

Fiind profund influentat de jazz-ul afro-american si de trupele mari de muzica swing, ska s-a diferentiat de mento in doua feluri. Folosea in primul rand o instrumentatie diferita, iar in al doilea rand, a devenit o forma de muzica mai mult urbana decat rurala. Ska a reiesit din doua modele migratorii: migratia catre exterior si anume Coasta de Est a Americii si migratia interna dinspre zonele rurale catre capitala Kingston. Aici este locul in care tinerii saraci doreau sa-si cladeasca un viitor, si astfel in drumul lor au adus influentele culturii folk-ului rural.

what is reggae

Astfel, muzica jamaicana post-coloniala si-a gasit locul in special in zonele de vest ale Kingston-ului – Jones Town, Trench Town si Denham Town. Aceasta schimbare de la rural la urban a societatii jamaicane poate fi vazuta in primele faze ale filmului “The Harder They Come”. Imaginile sunt intarite de versurile piesei “You Can Get It if You Really Want” a lui Jimmy Cliff.

In plus, fata de ska, vestul Kingston-ului a dat nastere sistemului audio, industriei de productie a muzicii, genurilor rocksteady si intr-un final reggae. Piesa “Oh Carolina” de la Folkes Brothers din 1961 reprezinta un moment important pentru muzica inregistrata jamaicana. Completata in stilul rastafarian nyabinghi al tobosarului Count Ossie, melodia a ajuns sa fie o clasica a muzicii jamaicane.

Cu toate ca ska s-a folosit de instrumente mari de suflat utilizate in general de trupele mari, era diferit de jazz si swing. Artistii jamaicani au marit viteza pe ritmul secundar, incetinindu-l pe cel de-al patrulea, astfel muzica parea defazata, cu multe omiteri. Unul dintre cei mai importanti instrumentisti a fost trombonistul Don Drummond, care a cantat alaturi de Skatalites. Acestia la randul lor au fost cei mai impliniti muzicieni jamaicani din acea perioada. Urmatoarele piese ale lor merita mentionate: “Freedom Sounds”, “Far East”, “Addis Ababa” si “Man in the Street”. Aceste titluri ne duc cu gandul la relatia stransa dintre comunitatile urbane sarace din Jamaica si Africa si, desigur, la importanta culturala a curentului Rastafari. Muzica celor de la Skatalites ramane o bucata importanta a istoriei muzicii jamaicane timpurii.

Muzica jamaicana este strans legata de dans si de corp in general. In Jamaica nu exista stil de muzica in voga fara pasi de dans si acest lucru se datoreaza in mare parte dependentei de sisteme audio. Acestea reprezentau canalul principal prin care muzica ajungea la public si astfel dorinta de participare a audientei si dansatorilor era critica. Cata vreme publicul este compus in principal din locuitori ai mediului urban alienati de catre societate, relatia dintre muzica, muzicieni, forma si audienta devine automat foarte intima.

reggae all stars

Muzica primeste o semnificatie impartasita de public, fenomen ce poate fi exemplificat prin evolutia de la ska la rocksteady. Desi ska a inceput prin a fi muzica sperantei, s-a transformat rapid intr-una a alienarii si disperarii. Acest lucru poate fi observat in cea mai importanta piesa de succes a Wailers, “Simmer Down”. Prin acest cantec, trupa le cere rude boys sa se linisteasca. Conceptul “rude boy” era asociat tanarului negru reprezentativ pentru oras, o imagine a rebeliunii care incepuse sa aduca in discutie notiuni ca nationalismul si respectabilitatea. Prince Buster, producator si cantaret Nation of Islam, a abordat, in “Judge Dread”, subiectul luptei dintre sistemul de justitie jamaican si rude boy. Piese cu astfel de mesaje erau parte integranta a discursului social si politic in Jamaica din acea perioada.

Odata cu aparitia rocksteady, genul de tranzitie dintre ska si reggae, muzica a incetinit, si-a pierdut ritmul, a devenit apatica. Miscarile de dans s-au transformat, umerii si mainile miscandu-se in alt tempo fata de bazin. Trupele de cantareti au fost reprezentative acestui gen, in voga fiind: Wailers, Heptones, Ethiopians, Paragons, Melodians si Mighty Diamonds. Au aparut de asemenea cantareti ca Jimmy Cliff, Alton Ellis, Delroy Wilson si Ken Boothe. Toate acestea, coroborate cu centralitatea sistemelor audio ale lui Sir Coxsone, Duke Reid si Prince Buster au consolidat muzica in voga jamaicana pe plan local. Cantaretii, alaturi de creativitatea instrumentala a ska si rocksteady combinate cu imboldurile muzicale creative ale populatiei urbane defavorizate au creat teren propice pentru aparitia reggae.

Odata cu reggae, tobele si basul au devenit mai pronuntate, iar solistul vocal a primit un rol mult mai important. Instrumentele de suflat domina momentele de legatura ale piesei. Astfel, dansatorii isi misca picioarele eliberate de robia opresiunii post-coloniale, in timp ce corpurile traseaza liniile amintirii Middle Passage (drumul sclavilor din Africa spre Lumea Noua). Muzica reggae se bazeaza pe mesajul transmis. Exemple bune in acest sens ar fi “Trench Town Rock” a lui Marley, “Fade Away” a lui Junior Byles si poate unul dintre cele mai reproduse ritmuri reggae, “Satta Massagana” a Abyssinians.

Muzica reggae reprezinta limbajul zbuciumului si salvarii negrilor si este modelata de doctrinele religioase si politice ale Rastafari. Acest limbaj Rastafari a fost denumit “dread talk” de catre scriitoarea Velma Pollard. Dread talk urmeaza o reorganizare lexicala a limbii jamaicane in efortul sau de reordona societatea din punct de vedere lingvistic. Temele abordate de reggae sunt istoria, sclavia, Africa, exilul. Toate puse cap la cap de masinariile producatorilor. Aceste teme sunt enuntate sub forma de proverbe, citate biblice, muzica populara jamaicana sau muzica pentru copii.

reggae united

Orientarile lirice retorice din multe piese reggae duc catre complexitatile lingvistice si sociale ale vietii afro-jamaicane. Exemple bune in acest sens sunt arhivele muzicale vaste ale studioului Black Ark al lui Lee Scratch Perry, ale Channel One detinute de fratii Hoo-Kim si de asemenea Gussie Clark. Ascultand din aceste materiale, se poate intelege felul in care reggae a oferit o naratiune alternativa a istoriei si societatii post-coloniale din Jamaica. Asa cum afirma producatorul Rupie Edwards, “Muzica era un stil de viata, nu era vorba doar despre productia de muzica… ci despre oameni… cultura… atitudine, felul de a fi al oamenilor”. Marley a exprimat foarte bine acest lucru intr-un alt fel in piesa “Trench Town”:

Whoa my head (mintea mea)
In desolate places we’ll find our bread (In locuri parasite ne vom gasi painea)
And everyone see what’s taking place (Si toata lumea vede ce se petrece)
We come from Trench Town (Venim din Trech Town)
Lord, we free the people with music. Sweet music. (Doamne, eliberam lumea prin muzica. Dulce muzica)

Pentru multi muzicieni reggae societatea post-coloniala jamaicana reprezenta, conform rastafarianului si cantaretului reggae Johhny Clark, un sistem Babylon de care poporul trebuia sa se elibereze. Istoria “duhnea” de “pirati antici”, iar libertatea putea aparea doar in urma unei revolutii sau a salvarii divine. Muzica reggae a devenit vocea criticii profetice din societatea jamaicana a acelei perioade.

La nivel international, reggae a produs multe figuri emblematice, cea mai populara dintre acestea fiind Bob Marley. Succesul acestuia atat pe plan local, cat si international a fost urmarea mai multor factori. Printre acestia, amintim: cresterea popularitatii politicilor nationaliste radicale bazate pe puterea negrilor, luptele anti-coloniale din Africa, miscarea pentru drepturile civile din Statele Unite, esecurile statului post-colonial Caraibe timpuriu in atingerea asteptarilor si aspiratiilor de independenta politica. In ultima etapa a vietii lui Marley, acesta a organizat un concert pentru gherilele de lupta anti-coloniala din Zimbabwe. Astfel a demonstrat conexiunea profunda dintre reggae ca forma muzicala anti-hegemonica in voga si aspecte ale problemelor avut de negri de peste tot. Aceasta dimensiune a muzicii reggae este practicata in zilele noastre de catre poeti ca Mutabaruka.

Reggae continua sa se dezvolte in secolul XXI. Unul din genurile de muzica derivate din acesta este roots reggae (popularizat de cantaretul Luciano). Se distinge de celelalte prin mesajul sincer, calitatea rebela, aderenta ferma la Rastafari si o preocupare generala fata de problemele sociale si politice.

Alte genuri ce apartin aceleiasi familii sunt dub si dancehall. In anii 1970, copiii imigrantilor jamaicani in Marea Britanie, numiti uzual “negri britanici” au folosit reggae ca forma culturala de identitate si protest. Trupe ca Steel Pulse si Aswad au avut un rol important in politicile culturale ale negrilor din Marea Britanie. Aceste trupe abordau ca tema problemele aparute in experienta negrilor britanici din punctul de vedere al persoanei de culoare in mediu international. Linton Kwesi Johnson, unul dintre cei mai importanti poeti reggae, a aparut in urma unei astfel de experiente. Conform lui Fred D’Aguiar, poezia acestuia este “o epicuriana a metricii si rimei servita familiar in ritm de reggae”. Reggae a devenit o forma estetica de arta pentru multi poeti din Caraibe.

reggae loves africa

Reggae continua sa modeleze muzica in voga din jurul lumii, si astfel putem localiza trupe care abordeaza acest gen in Africa, Europa si America Latina. De asemenea, filosofia Rastafari, care a fost mereu inrudita muzicii reggae, ramane o miscare culturala si sociala importanta in multe parti ale lumii. Poate ca cel mai bun rezumat al importantei realizarilor istorice ale reggae este acela al lui Count Ossie, tobosar si personalitate Rastafari. El a scos in evidenta faptul ca atat reggae cat si rasta “luptau impotriva colonialismului si opresiunii, dar nu cu arme si baionete, ci prin cuvinte, cultura”. Fiind o realizare culturala a negrilor, reggae este un element integrant al eforturilor de la sfarsitul secolului XX facute de cei ce fusesera colonizati de a ajunge la o decolonizare completa.

Reggae reprezinta un gen de muzica aparut in Jamaica la sfarsitul anilor 1960 si care se bucura inca de popularitate in zilele noastre. Termenul este uneori folosit in sens larg, caz in care face referire la majoritatea genurilor de muzica jamaicane, inclusiv ska, rocksteady si dub. Specific insa, termenul este folosit pentru a descrie un gen particular ce a aparut dupa dezvoltarea rocksteady. Astfel, reggae include doua sub-genuri: roots reggae (reggae original) si dancehall reggae, aparut la sfarsitul anilor 1970.

Reggae are ca fond un stil caracterizat de intreruperi regulate ale ritmului de fundal, cunoscute si sub numele de skank. Ritmul este de obicei mai lent decat cel al precursorilor ska si rocksteady. Acest gen de muzica este adesea asociat miscarii Rastafari, care a influentat multi artisti reggae proeminenti din anii 1970 si 1980. Mesajul pieselor din acesta perioada avea tendinta de a atinge subiecte ca iubirea, credinta, o forta suprema si libertatea umana. Tipologia de reggae care contine acest tip de mesaj a reprezentat o influenta importanta asupra mentalitatii ascultatorilor, invocand spiritul pasnic al credintei.

Origini

Originile muzicii reggae pot fi regasite atat in muzica traditionala din Africa si Caraibe, cat si in R&B-ul din Statele Unite. Ska si rocksteady, genuri particular diferite de reggae, reprezinta precursoarele celui din urma. Se considera ca termenul de reggae a fost folosit pentru prima oara de catre trupa Toots si Maytals in titlul piesei lor “Do the reggay” din 1968. Alte teorii spun ca termenul a provenit din cuvantul “streggae” care face parte din argoul jamaican si inseamna prostituata. Se mai spune ca si-ar avea originile in termenul Regga, un trib Banu din zona lacului Tanganyika.

Toots

Miscarile reggae
In anii 1940, prin intermediul emisiunilor de radio si inregistrarilor importate din Statele Unite, Jamaica, colonie britanica la acel moment, a facut cunostinta cu febra jazz. In momentul in care aprecierea pentru orchestra jazz incepea sa scada, muzica R&B a devenit noua favorita. In aceeasi perioada, Jamaica trecea printr-o transformare majora de la o economie preponderent rurala catre o natiune in cautare de prosperitate postbelica. Acest lucru a facut ca o mare parte populatia insulei sa migreze catre capitala Kingston. Astfel, salile de dans cu sisteme audio au inceput sa atraga pasionatii de muzica in cautarea celor mai noi sunete din strainatate.

Organizatorii serilor de dans erau nevoiti sa foloseasca materiale straine dat fiind ca insula nu avea nicio facilitate de inregistrari. Prima marca jamaicana, Federal, s-a lansat pe piata abia in 1954, si oricum detineau doar materiale licentiate in Statele Unite. Cam prin aceeasi perioada insa, rock and roll-ul domina lumea muzicala, ajungand sa fie cea mai populara forma de divertisment de acest gen. Odata cu nasterea acestuia a inceput sa se dezvolte si muzica jamaicana.

In 1958, Edward Seaga, cel ce urma sa devina Prim Ministru al Jamaicai, a fondat West Indian Records Limited (WIRL). Acestia au inceput lansarea de inregistrari ale unor artisti locali. Desi erau copii evidente dupa muzica americana, miscarea a fost suficient de originala cat sa inspire alte trei grupuri sa-si lanseze propriile marci in acelasi an. Odata cu crearea Caribbean Records ca marca se putea oficial spune ca Jamaica detinea o industrie autonoma de inregistrari. Nu mai ramanea decat gasirea unei identitati proprii cu scopul crearii unui sunet unic.

In 1960, muzicienii, deja satui de a mai imita inregistrarile artistilor americani, au reusit sa creeze muzica ska. Aceasta, cunoscuta ca “ritmul albastru”, contopea sunetele traditionale de mento cu R&B. Desi sunt multe supozitii in legatura cu aparitia ska, majoritatea criticilor afirma ca meritele ar trebui sa-i fie atribuite lui Cecil Campbell. Acesta, mai bine cunoscut sub numele de Prince Buster, a fost parintele acestui gen de muzica nascut sub marca sa Wild Bells. Toate cele treisprezece piese ale primului album ska au fost hit-uri. Astfel a fost scrisa istoria muzicii jamaicane pentru prima oara in cultura moderna a acestui stat.

f5cb586991d49139a60469097de785d4

Intrucat Jamaica isi castigase independenta recent, mandria nationala era la cote inalte si astfel orice creatie unica jamaicana era apreciata. Astfel, muzica autohtona s-a potrivit perfect cu starea de spirit de la acel moment. Noua aparitie, ska, a avut succes, fiind o muzica pentru clasa muncitoare, a oamenilor de rand, in special a locuitorilor ghetourilor din Kingston. Cele mai importante nume ale ska-ului de atunci erau Derrick Morgan, Jimmy Cliff, Maytals si Skatalites, toti avand inceputuri modeste.

Muzica ska se bucura de popularitate la inceputul anilor 1960 si astfel au aparut o serie de artisti. In ciuda incercarilor de a extinde acest gen de muzica pe plan international, ska a primit foarte putina atentie in afara granitelor tarii native. Exceptia a fost Marea Britanie, insa acest lucru s-a datorat faptului ca acolo exista o mare comunitate jamaicana.

Deja, in 1966, interesul pentru ska incepuse sa scada. Ritmul si stilul acelea de baza, familiare existau acum de jumatate de deceniu si incepusera sa fie considerate depasite de catre artisti. Conceptul rocksteady a adus noutatea de care toata lumea avea nevoie. Noua forma muzicala avea un ritm mai lent, iar efectul creat cerea ca basul sa apara grupat in piesa. Astfel si dansatorii se miscau mult mai organizat, comparativ cu dansul salbatic provocat de ska. Muzica rocksteady a avut succes imediat, in mare parte datorita noutatii aduse. Un alt motiv important a fost faptul ca dansatorii puteau petrece mult mai mult timp pe ringul de dans odata cu scaderea ritmului dansului. Noi vedete de mentionat aparute in timpul rocksteady sunt Techniques, Slim Smith si Lloyd Parks.

Odata cu rocksteady, mica scanteie aprinsa de catre ska peste hotare s-a transformat intr-o flacara crescanda. In mare parte, acest lucru s-a datorat casei de discuri britanice Trojan, care a emis licente pentru un procent important din materialele jamaicane. Un rol important a avut si marea stea a rocksteady-ului britanic, Desmond Dekker. Cel putin in Jamaica, insa, succesul acestui gen de muzica a fost de scurta durata. A fost in atentia artistilor de la jumatatea lui 1966 pana la finalul anului 1967, moment in care acestia au inceput sa experimenteze cu ritmurile. Se spune ca primul care a facut acest lucru a fost Derrick Morgan in momentul in care remixa una din piesele sale de success “Fat Man”. Acesta a strecurat sunete de orga pe care le-a adaugat in melodie in asa fel incat sa se potriveasca ritmului chitarii. Se pare ca metoda folosita de el a creat un zgomot disonant care suna in felul urmator “reggae, reggae, reggae”.