Muzica Reggae reprezinta un fenomen muzical complex afro-jamaican al secolului XX care a influentat profund si la nivel global cultura muzicii in voga. Muzica reggae dateaza in anii 1970 si este un gen de productie culturala afro-americana din perioada moderna, nascut din confluenta muzicala dintre ska si rocksteady. Ambele genuri originare apartin inceputurilor Jamaicai postcoloniale. Fiind o practica culturala in societatea postcoloniala jamaicana, reggae era conectata cu reprezentatii ce aveau ca subiecte sclavia, colonialismul, istoria si Africa. Ca si consecinta, in multe cazuri, reggae a devenit o practica anti-hegemonica ce critica fostele proiecte nationaliste creole pentru independenta politica din Jamaica.
Nasterea muzicii reggae
Se poate sa fi fost Derrick Morgan cel care a produs noul sunet sau Maytals cu albumul lor din 1968 “Do the reggay”. Ar putea de asemenea sa fie oricare dintre celelalte teorii populare existente. Clar este ca, prin popularitatea crescanda, noul gen facuse loc pentru lansarea multor artisti, depasind cu mult toate formele de muzica premergatoare. Ritmul era mai rapid decat cel oferit de rocksteady, dar mai strict si mai complex decat ska, insa evident conectat cu ambele.
Primii grei ai acestui stil au fost producatorii Lee (Scratch) Perry, Bunny Lee si inginerul Osborne (King Tubby) Ruddock. Inca o data, aparea un nou gen si deschidea calea de a se afirma pentru noi artisti. Perry a fost primul din noul val care a reusit sa atinga succesul prin hit-ul “People Funny Boy”. Pe langa acest success, in 1969 Perry a lansat marca Upsetter Records. Unul dintre cele mai importante contracte ale marcii sale a fost cel semnat cu Wailers. Grupul avea in componenta cinci artisti la acel moment, inclusiv viitoarele superstaruri Bunny Wailer, Bob Marley si Peter Tosh.
Trojan din Marea Britanie s-a concentrat pe partea comerciala a reggae: piese cu un ritm simplu, o melodie usoara si instrumente cu corzi. Stilul ales s-a dovedit a avea mare succes, producand 23 de hit-uri ce au ajuns in top 30 intre 1970 si 1975. Acestea proveneau de la artisti ca John Holt, Bob si Marcia, Ken Boothe, Desmond Dekker si Dave si Ansell Collins. Cele doua marci subsidiare, cea a lui Bunny Lee si cea a lui Lee Perry, faceau de asemenea treaba buna.
Primul film Jamaican “The Harder They Come” a fost lansat in 1972 si l-a avut ca regizor pe Perry Henzel, Jimmy Cliff avand rolul principal. Filmul a adus in centrul atentiei la nivel mondial reggae si Jamaica in general intr-o mai mare masura decat orice actiune dinainte. Personajele din pelicula vorbeau in patois, limba vorbita in Jamaica si care are la baza engleza, avand influente din Africa de Vest. Astfel, mesajul transmis era practic de neinteles pentru cei care nu erau nativi, iar filmul spunea povestea aparitiei si problemelor rude boys in Kingston. Ghetourile erau descrise cu acuratete, iar coloana sonora continea reggae reala, si nu pop-reggae, ca majoritatea materialelor lui Jimmy Cliff.
Deja, prin succesele din topuri si filmul mentionat, reggae a primit recunoastere la nivel mondial. Singurul lucru care mai lipsea era o persoana care sa aduca la un loc versurile, elementele muzicale si imaginea. Aceasta persoana era necesara pentru a crea o lume reggae solida din punct de vedere critic si comercial.
In 1973, Bob Marley si Wailers au semnat cu marca Island a lui Chris Blackwell. Aceasta avea experienta in colaborarea cu artisti jamaicani, insa era de asemenea una din cele mai importante marci de rock progresiv din Marea Britanie. Trupa se afla deja de o perioada buna de timp in Europa cu scopul de a-l sprijini pe superstarul reggae Johhny Nash. Acestia s-au intors in Jamaica pentru a inregistra melodiile care urmau sa formeze albumul “Catch a Fire”. Inregistrarea s-a bucurat de success, primind destul de multa atentie din partea presei si astfel trupa a urmat un turneu in Europa si Statele Unite.
Lansarea albumului, alaturi de cover-ul lui Eric Clapton la piesa “I Shot the Sheriff” au declansat o crestere exponentiala a popularitatii Wailers. Grupul s-a despartit in 1974, iar cei trei membri principali si-au continuat carierele pe cont propriu. Marley si-a creat propria trupa de suport instrumentala, care de asemenea se numea Wailers. Acesta avea si o trupa de suport voce numita I Threes din care facea parte si sotia sa. In noua formula Marley a lansat intre 1975 si 1981 noua albume care s-au bucurat de un succes imens. Totul s-a terminat brusc in 1981, cand artistul a murit de cancer la varsta de 36 de ani.
Bob Marley este considerat a fi intruchiparea muzicii reggae din mai multe motive. Cel mai important este faptul ca a produs mai multe piese de succes decat oricare alt artist al genului pana in prezent. Este considerat a fi cel mai bun compozitor si muzician reggae. A fost de asemenea devotat credintei Rastafari. Cu toate ca nu este necesara pentru acest gen de muzica, reflecta perfect cultura insulei. Este o religie unica lor, la fel cum reggae reprezinta propria lor forma de muzica.
Convigerile sale l-au inspirat pe Marley sa compuna cantece pline de mesaje profunde. Versurile sale ii indemnau pe ascultatori sa devina o mare familie, pentru a forma o lume a iubirii. Din nefericire, se spune ca a murit temandu-se ca mesajul sau nu a ajuns cu adevarat la niciunul din ascultatorii sai. Bob Marley a fost un artist exceptional prin faptul ca a gasit modalitatea prin care putea aduna la un loc un numar mare de oameni. A reusit-o fara a-si trada radacinile ca artist sau tara, ca rezident si ambasador al acesteia, iar asta se pastreaza pana in zilele noastre. Reggae s-a cimentat ca gen important in cultura muzicala internationala si este, fara indoiala, unul dintre stilurile de top din lumea muzicii.
Noi genuri
In Jamaica au aparut si devenit populare noi genuri derivate din reggae, dintre putem aminti dancehall si ragga (cunoscut si sub numele de raggamuffin). Stilul de livrare a versurilor utilizat pentru prima oara de artisti ca U-Roy si Dillinger a avut un impact pe plan global cand a ajuns pe mainile DJ-ului jamaican Kool Herc. Acesta l-a folosit pentru a crea un nou gen de muzica ce a devenit cunoscut sub numele de hip hop si rap. In Jamaica, termenul DJ este echivalent celui de rapper sau MC din cultura hip hop americana.
Amestecarea diverselor tehnici folosite in muzica dub (sub-gen instrumental al reggae) a influentat pozitiv dezvoltarea hip hop-ului si a unui nou stil numit drum and bass. Un alt nou gen este new reggae, devenit popular odata cu trupa Sublime.
Dancehall-ul s-a dezvoltat in jurul anilor 1980 prin artisti precum Yellowman, Super Cat si Shabba Ranks. Este caracterizat de faptul ca exista un deejay care canta, face rap sau livreaza pe ritmuri rapide si neprelucrate. Ragga (cunoscut si sub numele raggamuffin) este un sub-gen dancehall in care instrumentatia consta in principal din muzica electronica si bucati din alte piese. Reggaeton este o forma de muzica dance care a devenit populara printre tinerii latini din anii 1990. Reprezinta o imbinare de muzica reggae si dancehall cu stiluri latin americane cum ar fi bomba si plena, si de asemenea cu hip hop. Reggae rock este o fuziune intre elemente de muzica reggae si rock. Trupele Sublime si 311 sunt cunoscute pentru crearea acestei fuziuni reggae rock. Il putem mentiona si pe cantaretul Matisyahu, un evreu hasidic, care l-a imbinat cu muzica traditionala evreiasca. Revista Billboard l-a numit artistul reggae numarul unu din 2006.
Elementele muzicii reggae
Muzica reggae se canta intotdeauna in metrica 4/4 sau metrica swing intrucat modelul ritmului simetric nu se preteaza unui alt tempo cum ar fi 3/4. Muzica este de cele mai multe ori simplista din punct de vedere armonic, astfel incat uneori cantecele sunt compuse din unul sau doua acorduri. Spre exemplu, cantecul “Exodus” al lui Bob Marley si Wailers este compus aproape in totalitate in La minor. Aceste structuri simple din acorduri repetitive cresc efectul hipnotic avut uneori de reggae. Marley si de asemenea trupa Steel Pulse au compus si structuri cu acorduri mult mai complexe.
Tobele
De obicei este folosit un set de tobe standard, iar toba mica este adesea acordata pe un ton inalt astfel incat sa dea un sunet asemanator timpanului. Unii dintre tobosarii reggae folosesc inca un timpan sau toba mica acordata pe ton inalt pentru a obtine efectul dorit. Sunt folosite frecvent rim-shot-uri pe toba mica adesea incorporand tom-tom-uri.
Ritmurile de tobe reggae se incadreaza in trei categorii principale: One Drop, Rockers si Steppers. In One Drop, accentul cade in intregime pe cea de-a treia bataie a masurii, in timp ce prima este complet goala. Aceasta prima bataie lipsa este extrem de neobisnuita cand vine vorba de muzica in voga si este una dintre caracteristicile definitorii pentru muzica reggae. Adesea, chiar si basul lipseste din aceasta sectiune de ritm. De fapt, chiar si in piesele reggae in care prima bataie a ritmului de tobe este cantata, basul nu se va auzi pe aceasta sectiune. Cel mai bine cunoscut exponent al One Drop este, probabil, Carlton Barret de la Wailers, el fiind creditat cu inventarea acestuia.
Exista chiar o piesa denumita dupa acest stil de cantat la tobe, “One Drop” a Bob Marley si Wailers. In melodie se pot auzi multe din elementele descrise mai sus, anume: toba mica acordata pe ton inalt, acele rim-shot-uri si prima bataie lipsa. De asemenea, basul lipseste din primul ritm la fiecare doua masuri ale piesei. Carlton Barrett a folosit si multe triplete neobisnuite de ritmuri incrucisate pe fus-cinele. Acestea pot fi auzite in multe inregistrari Bob Marley si Wailers, un bun exemplu fiind “Running Away” de pe albumul Kaya.
Accentul pus pe a treia bataie (care de obicei se canta la toba mica sau ca rim-shot) apare in toate ritmurile de tobe pentru reggae. Insa in ritmurile folosite de rockeri, accentul este pe prima bataie (cantata de obicei la toba mare). Un astfel de exemplu clasic ar fi “Night Nurse” al lui Gregory Isaacs. Partea de tobe ii apartine lui Lincoln Scott de la trupa Roots Radics. Ritmul nu este unul liniar insa, astfel ca sunt folosite multe sincope pentru a atrage atentia. Un exemplu in acest sens este piesa “Sponji Reggae” de la Black Uhuru, partea de tobe fiind cantata de Sly Dunbar.
In cea de-a doua categorie de ritmuri de tobe, Steppers, se canta solid toate cele patru batai ale masurii la toba mare. Acest lucru da un imbold insistent ritmului. Un exemplu clasic ar fi “Exodus” a lui Bob Marley si Wailers, partea de tobe fiind oferita de Carlton Barrett. Aici poate fi auzit din nou tripletul de ritmuri incrucisate cu fus-cinelele. Steppers a fost de asemenea folosit (la un tempo mult mai rapid) de unele trupe ska de la sfarsitul anilor 1970 si inceputul anilor 1980. Putem include aici exemple ca “Stand Down Margaret” a Beat si “Too Much Too Young” a Specials.
Mai exista o caracteristica importanta care deosebeste radical stilul de batut la tobe folosit in reggae de cel folosit in rock sau pop. De cele mai multe ori piesele reggae nu se termina cu sunetul culminant de cinel.
Basul
Basul joaca un rol foarte important in muzica reggae si este adesea caracteristica definitorie a piesei. Liniile de tobe si bas dintr-o melodie reggae sunt de obicei denumite “riddim”. Acest termen poate include si alte instrumente responsabile cu crearea ritmului, dar de cele mai multe ori basul diferentiaza un riddim de altul. Un motiv pentru care riddim-ul are o importanta sporita pentru reggae este faptul ca in Jamaica, multi cantareti pot crea piese diferite folosind acelasi riddim.
Basul ocupa de asemenea rolul central si in alte genuri de muzica. Dub-ul este in mare parte compus din tobe si bas, celelalte instrumente, inclusiv vocalul, aflandu-se in plan secundar. Instrumentele si vocea intra si ies din peisaj din cand in cand prin ecouri rasunatoare. In majoritatea muzicii in voga din vest, ritmurile muzicale introduc in piesa partea vocala. In dub, insa, rolurile sunt inversate, tobele si basul fiind introduse de celelalte elemente.
Adevaratul sunet de bas din reggae este jos si greu, fiind egalizat astfel incat frecventele inalte sa fie scoase, iar frecventele joase accentuate. Adesea, linia de bas este formata din doua masuri repetitive centrate in jurul celei mai joase si grele note. De multe ori celelalte note servesc doar ca introducere pentru aceste note grele. Un exemplu bun ar fi “Sun is Shining” creata de Bob Marley si Wailers. Linia de bas a fost inregistrata de catre Aston Barrett, fratele tobosarului Carlton Barrett. Aston Barrett este unul dintre maestri la bas ai muzicii reggae.
Chitara ritmica
Chitara ritmica este folosita, de obicei, pentru acordurile neaccentuate (bataile doi si patru dintr-o masura 4/4) intr-o maniera atenuata simtitor prin sunete scurte si nearmonizate. De fapt, aceasta aproape ca serveste ca instrument de percutie. Uneori sunetul creat este dublat pe anumite portiuni. Astfel chitara canta in continuare pe bataile doi si patru, dar canta si urmatoarele opt batai din sectiunea accentuata. Un exemplu classic poate fi auzit in partea de inceput a piesei “Stir it Up” a Wailers.
Pianul
Pianul este de asemenea folosit pentru a canta note in timpii neaccentuati intr-un stil staccato (note scurte). Acest lucru ofera caldura si substanta ritmului chitarii. Se intampla de multe ori ca ambele instrumente sa aiba ritmuri suplimentare, mici incursiuni din loc in loc cu scopul de a atrage atentia si a lega piesa.
Org
Felul in care orga este folosita in muzica reggae este unic acestui gen. De obicei este folosit un sunet de genul celui facut de o orga Hammond, iar notele sunt cantate intr-un ritm inegal. Din nou, bataile unu si trei ale masurii nu sunt cantate, astfel incat la o numaratoare “1 si 2 si 3 si 4 si”, la orga se va auzi in felul urmator “_ si 2 si _ si 4 si”. Mana stanga va canta si-urile, iar mana dreapta va canta cifrele, ceea ce inseamna ca schema va arata astfel “_SDS_SDS”.
Orga este un alt exemplu de instrument ce lasa spatiu lipsa in prima bataie a masurii in muzica reggae. Desi este redata la un volum foarte scazut, astfel incat este mai mult simtita decat auzita, un exemplu bun ar fi “Natural Mystic” a Bob Marley si Wailers. Orga apare in piesa la 42 de secunde dupa inceputul acesteia, odata cu versul “This could be the first trumpet”. Un alt exemplu in care putem auzi efectul descris este “Is This Love” a aceleiasi trupe. In aceasta piesa se poate auzi cum tot la orga sunt cantate diverse sectiuni suplimentare.
Chitara lead (principala)
Chitara lead este folosita uneori cu scopul de a introduce solo-uri melodice asemanatoare celor din rock sau blues. De cele mai multe ori insa, chitara principala canta aceeasi linie melodica precum cea cantata de bas, insa cu o octava mai sus, cu un sunet pretentios si mult amortizat. Acest lucru defineste linia de bas, care de obicei este lipsita de frecvente inalte si de asemenea ajuta la accentuarea acesteia. Uneori chitara lead nu va urma basul in felul descris mai sus, ci va canta o contra-melodie.
Instrumentele de suflat
Sunt folosite frecvent sectiuni cu instrumente de suflat cu scopul de a canta inceputuri de piese sau contra-melodii. In general, sunt folosite saxofonul, trompeta si trombonul.
Alte instrumente de percutie
In muzica reggae se utilizeaza o gama larga de instrumente de percutie. Unul dinte cele mai semnificativ folosite este bongo-ul. Adesea se canta liber la acest instrument, fiind introduse improvizatii in mijlocul piesei si de asemenea sunt folosite ritmuri incrucisate asemanatoare celor africane. Alte instrumente de percutie, cum ar fi talangile, clavele si intrumentele de scuturat (cum sunt maracas) par a avea un rol mai fine definit in piesa. Acestea sunt folosite pentru a canta un set de ritmuri pe parcursul piesei.
Vocalul
Caracteristicile definitorii ale reggae tind sa provina mai mult din muzica decat din partea vocala a piesei. Astfel, cam orice melodie poate fi cantata in stil reggae. Partile de armonie vocala sunt adesea folosite fie in intreaga piesa, fie ca si raspuns vocii principale. Armonii ce se desfasoara pe intreaga durata a melodiei pot fi auzite la trupe vocale ca Mighty Diamonds. Armonii folosite ca si raspuns vocii principale pot fi regasite la Bob Marley si Wailers alaturi de trupa de suport voce “I Threes”. Trupa de reggae britanica Steel Pulse foloseste voci de suport ceva mai complexe.
Unul din stilurile vocale specifice reggae este cel vorbit. Totul a inceput odata cu improvizatiile de livrari ale DJilor in piesele dub. Cel mai probabil acest stil este precursorul rapului. Diferenta dintre cele doua consta in mare parte ca abordarea din reggae are si continut melodic, in timp ce rapul este mai mult o forma vorbita, lipsita de continut melodic.
Roots reggae
Roots reggae este numele dat muzicii cu inspiratie Rastafari: un gen de muzica spirituala ale carei versuri reprezinta predominant un elogiu adus lui Jah (Dumnezeu). Intre temele des intalnite in aceasta muzica putem include saracia si rezistenta fata de opresiunea guvernamentala. Punctul culminant al roots reggae din punct de vedere creativ a fost la finalul anilor 1970. Nume de cantareti de mentionat: Burning Spear, Johnny Clarke, Horace Andy, Barrington Levy si Linval Thompson. Acestia au facut echipa buna cu producatori ca Lee “Scratch” Perry, King Tubby si Coxsone Dodd.
Valoarea si importanta muzicii reggae
Impactul avut de muzica reggae asupra culturii jamaicane, culturii mondiale sau scenei muzicii internationale poate fi vazut atat ca fiind benefic, cat si discutabil. Este clar faptul ca atat reggae, cat si predecesorii ska si rocksteady au contribuit mult la formarea unei identitati unice jamaicane. Mai mult, identitatea creata a fost suficient de atractiva cat sa primeasca atentia intregii lumi. Atentia oferita a ajutat aceasta natiune saraca sa progreseze din punct de vedere economic. Acest lucru a fost realizat prin formarea si cresterea industriei muzicale, indirect prin cresterea turismului si de asemenea prin insuflarea mandriei nationale.
La inceput, muzica reggae a reprezentat o influenta pozitiva pentru fanii din intreaga lume. Acest lucru se datora, in mare parte, faptului ca sustinea concepte cum ar fi o familie globala, pacifism si pace mondiala. Cu toate acestea, au existat comportamente amestecate printre artistii reggae in voga. De mentionat este consumul spiritual de marijuana, adesea confundat cu utilizarea in scopuri recreationale a acesteia. Astfel a fost incurajat consumul de marijuana in jurul lumii. Un drog deja popular devenise si mai atractiv prin prisma faptului ca fanii de peste hotare ii idolatrizau pe artistii reggae, cei din urma fiind exotici, creativi si cool. Impactul muzicii reggae asupra culturii mondiale a scazut mult in zilele de astazi. Insa rolul sau in economia jamaicana ramane semnificativ.